După ce am trăit în sistemul deprotecţie cu un grup de adolescenți și adulți tineri, m-am mutat într-o casă intergenerațională.
Casa intergenerațională este un proiect în cadrul căruia am locuit într-o singură cameră, aveam un trai individual supravegheat și am împărțit bucătăria împreună cu alte 7-11 persoane.
Când am ajuns în casă încă era în faza de renovare și mi-a plăcut să stau acasă tot weekendul pentru a-mi oferi ajutorul.
De aproximativ două ori pe săptămână am avut întâlniri cu educatorul / supraveghetorul meu de tineret.
După-amiaza am vizitat săptămânal grupuri de terapie pentru adulți şi tineri.
Acolo, am gătit cina împreună sau am pictat imagini.
Am fost fericită să ajung din nou acasă în fiecare zi și să văd comunitatea. Uneori, oamenii care locuiau pe celelalte etaje ale casei organizau o petrecere sau se alăturau mesei și micului dejun.
Mi-a plăcut să fac parte din acea comunitate.
Am locuit în alte 2-3 instituții înainte de a începe să îmi închiriez propriul apartament.
(Annika Westphal)
