Numele meu este Dèsirèe, am 34 de ani și am crescut „în afara familiei”; prin diferite experiențe: în asistență maternă, în comunitate, într-un centru de zi.
Prima dată când am intrat în comunitate aveam 6 ani, îmi amintesc de un loc plin de copii și adulți, de confuzie și reguli, de multe videoclipuri de desene animate.
La început mă simțeam foarte confuză, schimbasem școala și clasa mea era destul de plină de viață.
Nu am vorbit niciodată cu colegii mei de clasă despre viața în comunitate. Nu-mi este ușor să mă gândesc la acei ani.
Cu toate acestea, trebuie să spun că am avut un mare ajutor și apreciez că serviciile sociale și comunitatea au putut să mă ajute și să mă asculte.
A împlini 18 ani când trăiești departe de familie; înseamnă să te confrunți cu multe dificultăți: teama de a nu face faţă, de a nu respecta timpii pe care ceilalți îi decid pentru tine, de a nu-ți permite nici măcar o greșeală.
Adesea copiii care trăiesc departe de familie; se simt singur,deşi au oportunitatea de a petrece împreună cu alți copii care trăiesc în comunitate sau în asistență maternală într-o asociație, deoarece pentru mine a fost Agevolando, este foarte frumos.
În 2019 mi-am spus povestea într-o carte, „Una storia che parla di te” (O poveste despre tine), care mi-a permis și să-l îmbrățișez din nou pe fratele meu Zackaria.
Pentru educatori și asistenți sociali aș dori să spun că eu consider că este foarte important să ascultăm întotdeauna punctul de vedere al copiilor și să nu renunțăm în fața refuzurilor și a dificultăților.
Nu întoarce niciodată spatele celor care au încredere în tine.
Adesea vi se va părea că slujba dvs. poate fi prea dificilă, dar în realitate ceea ce faceți este cu adevărat prețios și poate schimba viața multora.
